Prezentare Volum "Tehnologii emergente in Oltenia : Prezent si perspective"

 

                                                                        PREZENTARE

                      Volumul  Studiu „Tehnologiile emergente in Oltenia  - prezent si perspective“

                                                                                             Prof. Univ. Emerit Dr. Constantin Fota

Studiul a fost elaborat de participanții la Grupul informal multidisciplinar de profesori seniori ai Universității din Craiova, înființat in 2016 din inițiativa profesorului Constantin Fota,  beneficiind de patronajul nemijlocit al Rectorului. Grupul si–a propus ca obiectiv organizarea de dezbateri academice si elaborarea de studii privind probleme actuale si de perspectiva economice si sociale ale Olteniei si tarii, desfășurând-si activitatea pe  baza de dedicație si strict voluntariat

Un prim astfel de studiu, intitulat „Viziune Oltenia 2050“, publicat in anul 2018, constatând diminuarea nesatisfăcătoare a decalajelor tarii fata de media Uniunii Europene, concomitent cu creșterea inacceptabila a decalajelor Olteniei fata de alte regiuni din tară,  a supus atenției publice o imagine dezirabila a regiunii noastre la nivelul anului 2050, precum si căile si mijloacele de realizare a acesteia. La data respectiva, Institutul de Economie Mondiala a  considerat că, prin scopul   propus, precum si prin metoda folosita, lucrarea reprezintă un unicat printre multele încercări de a stabili o viziune la nivel de tara.

Intre timp, lumea evoluează galopant. Prin apariția lor exploziva si aplicare exponențiala si tot mai diversificata,  tehnologiile emergente  tind sa devina una din cele mai ample si profunde evoluții contemporane, care schimba radical munca si viața de zi cu zi  oamenilor, chiar si felul lor general de a fi. Obiectivele studiului  Tehnologiile emergente in Oltenia – prezent si perspective”, finalizat printr-un Simpozion  academic desfășurat la Casa Universitarilor din Craiova in 23 09 2021 si onorat de Rectorul UCV, profesor Cezar Ionuț Spinu printr-un substanțial mesaj,  sunt diseminarea cunoștințelor relevante despre  acest fenomen planetar, desprinse din  amalgamul supraabundent de informații, atenționarea ca, preluând titlul unei recente si robuste cărți din domeniu, viitorul este mai rapid decât ne gândim, evaluarea critica a internalizării noilor tehnologii in regiunea noastră, identificarea domeniilor in care cercetarea, dezvoltarea si tehnologizarea trebuie sa treacă urgent  pe prim planul preocupărilor pentru a nu pierde „trendul”. In context, presa a informat ca. recent, a fost experimentat un computer cuantic supraconductor cu 66 qubits funcționali, rezolvând o sarcina complexa in 72 minute, pe care cel mai puternic computer existent o rezolva in 8 ani.

 

Studiul debutează cu un substanțial Capitol I, autor profesor Constantin  Fota, de delimitări conceptuale, metodologice si aplicative , importante nu numai din punct de vedere teoretic, ci si aplicativ, practic, începând  cu definirea chiar a termenul de tehnologie emergentă, născândă am spune,  precum si a  criteriilor de calificare ca atare si a tehnologiilor  astfel determinate, respectiv: Inteligenta artificiala (AI),  Procesul robotic al automatizării (RPA), Internetul lucrurilor (IOT), Planificarea resurselor întreprinderii (ERP), Tehnologia registrului distribuit (DLT), continuând cu tratarea metodologiilor utilizate in studiu, respectiv abordarea regiunii de dezvoltare , in cazul nostru Oltenia, ca Sistem complex adaptiv(Teoria complexității si cercetării sistemice) si realizarea Chestionarului structurat  (Metoda Delphi ), finalizând cu analiza principalelor tehnologii utilizate in domenii esențiale: energie, agricultura, industrie. Cel de al II -lea Capitol înfățișează in extenso exercițiul realizat după Metoda Delphi si anume Grupul de experți (25 invitați, din care 5 universitari, 5 reprezentanți prefecturi oltene, 10 reprezentanți unități economice din regiune si 5 reprezentanți unități de cercetare si asimilate), cele 10 întrebări din Chestionar si răspunsurile comun agreate  după a doua runda de desfășurare a exercițiului.

 

Cele mai multe capitole, III – VI, din studiu  sunt dedicate analizelor sectoriale din Oltenia, in care sunt evidențiate problemele acutele si de perspectiva specifice, prin prisma aplicării tehnologiilor emergente cele mai potrivite. Astfel, in Cap  III alocat efectelor creator sau perturbator pe puiata muncii ale tehnologiilor emergente, profesorii Dumitru Otovescu si Dinică Ciobodin, împreuna cu inginerul Constantin Popeci conchid ca dezechilibrele pe piața muncii  sunt atât de  natura cantitativă, cat mai degrabă si calitativa, in sensul ca  tot mai greu se găsesc pe piața competente, mai ales pentru noile locuri de munca, cea ce scoate si mai must in evidenta rolul covârșitor al sistemului de învățământ. In Cap. IV dedicat energiei, subiect devenit exploziv peste tot in lume, datorita problemelor de climă, dar si celor de natura tehnologica, profesorul Gheorghe Manolea pledează pentru o tranziție soft   a tarii, implicit a Olteniei, către un nou mix energetic axat pe resurse regenerabile si nepoluante, iar șeful de lucrări  Laurențiu Ionel Alboteanu si doctoranda Gina Mihaela Luna prezintă doua interesante aplicații  de tip IOT a sistemelor fotovoltaice in energetica Olteniei. Cap. V se adresează agriculturii prin statornicul ei mentor si susținător, profesorul Romulus Mocanu, care fundamentează cu argumentele științei si practicii corelația direct proporționala dintre agricultura organica, alimentația sănătoasă si longevitate, convins fiind ca Oltenia, dispunând de avantajul abundentei relative de teren de calitate superioara si încă nealterat, printr-un management isteț si tehnologii inteligente poate deveni in scut timp producător si exportator  fruntaș de produse agricole naturale si prelucrate din acestea, cu efect multiplicator in PIB – ul regiunii.  Adoptând din mers domeniul „Industrie” si alăturându-l celui care la consacrat, „Industria Financiara”, cum ii  place sa – l numească, profesorul emerit Marin  Opritescu, după ce face in Cap. VI o analiza SWOT a industriei Olteniei, concluzionează ca regiunea se va încadra intrun orizont de timp acceptabil in ansamblul regiunilor care vor face fata  provocărilor celei de a 4 – a Revoluții industriale, prin asimilarea tehnologiilor emergente si, fără a subestima importanta  IMM – urilor, considera ca sectoare cheie, cum sunt aeronautica, construcțiile navale, industria auto, in general cele care incorporează tehnologii emergente,  nu se pot dezvolta decât in cadrul unor structuri complexe, specifice marilor conglomerate industriale.

 

Cap. VII si VIII, la  a căror scriere am participat, abordează doua teme sociale nu mai puțin importante decât precedentele, mai ales in aceste nefaste timpuri, Sănătate si învățământ. Împreuna cu colegul de grup, profesorul Petre Rotaru si cu distinșii noștri invitați la Aplicația Metodei Delphi, Seminar si Studiu, profesorii Mihai  Ioana, prorector UMF Craiova, director Centrul de Genetica, Dolj  si Michael Schenker, director Centrul de oncologie Sf. Nectarie, Craiova, evidențiem in Cap. VII Sănătate ca , pe fondul tehnologiilor emergente, fiecare pas in tratamentul medical se reinventează, medicina însăși se transforma, literatura de specialitate conturând doua mari schimbări de paradigma in desfășurare, prima – de la tratarea bolii la îngrijirea sănătății, a doua  - de la un sistem retrospectiv, reactiv si generic, la unul prospectiv si personalizat, un prim mare pas in aceste direcții fiind diagnosticarea cat mai precoce, proces stimulat de implicarea in medicina a marilor companii tehnologice. Împreuna cu colegii de Grup, profesor emerit Constantin Niculescu si profesoara emerita Emilia Parpala – Afana, după mai multe dezbateri remarcam in Cap.VIII ca si in Învățământ se pune tot mai mult problema schimbării de paradigma – de la meserie la portofoliu de abilitați si competente, printre acestea figurând capacitatea de a rezolva probleme complexe, gândire critica, capacitatea de a gândi logic si coerent, creativitate, capacitatea de colaborare, inteligenta emoționala, abilitatea de analiza rapida si de a lua decizii corecte, raționament algoritmic, programator si digitalizat, flexibilitate cognitivă, capacitatea de a acționa simultan cu mai multe concepte. Sistemul de învățare va fi , de asemenea, radical modificat, prin folosirea larga  a tehnologiilor relatații virtuale si  realității augmentate.

 

Ultimele doua capitole de încheiere  ale Volumului Studiu sunt succinte si se prezinta prin chiar titulatura lor: Cap.  IX Succinte concluzii si Proiecte de cercetare viitoare, Cap. X Grupul de profesori seniori si Impresii. In loc de încheiere, redau o ultima impresie a unui fost coleg de servici, John Gionea, in prezent profesor pensionar al Universității din Melbourne: „Sa va spun sincer, discuția despre Tehnologii Emergente in Oltenia mi s–a părut, fără sa mă consider un l specialist in domeniu, puțin cam  ...airy fairy. Dar știrile recente despre locomotivele electrice din Craiova in Suedia si alte tari mi – au readus optimismul in legătură cu viitorul tehnologic al Olteniei”. Vorbind numai de cazul in speța, ce nu mai știe colegul meu, dar afla acum, este ca unul dintre directorii Softronic ( nu Electroputere ), actualul producător oltean de locomotive electrice, ing. Ion Girnita a fost un participant activ la Chestionarul nostru după  Metoda Delphi,  cu aceasta ocazie informându - ne ca fabrica sa folosește tehnologii emergente in producerea locomotivelor, respectiv tehnologia Procesul robotic al automatizării  (RPA) -  3D Printing in producerea caroseriei metalice a locomotivelor.

 

Volumul Studiu „Tehnologiile emergente in Oltenia – prezent si perspective” a fost editat la „Universitaria”  cu sponsorizarea Fundației  „Constantin Botea” in 150 exemplare, care vor fi distribuite cu titlu gratuit persoanelor juridice si fizice interesate prin Editura Universitaria, Domnul Sorin Tudor, tel. 0744 549 971, e-mail  tudorsorin2007@yahoo.com.

 

                                                                         AROMAR 50

Asociația Romana de Marketing (AROMAR), sau ce a mai rămas din aceasta,  aniversează nemeritat de discret 50 de ani de la înființare. La 13 februarie 1971, la inițiativa ministrului Comerțului Exterior, Cornel Burtica, fost consilier economic la Ambasada din Paris si apoi ambasador la Roma, încurajat de cunoscutul om de afaceri de origine romana Iosif Constantin Drăgan, pe atunci si vicepreședinte al Federației Internaționale de Marketing, in egala măsura sprijinit de prestigioșii profesori universitari Titus Cristureanu, specialist in  economie internaționala, Mișu C. Demetrescu, specialist in cercetări de marketing si Alexandru Zamfir, specialist in conjunctura piețelor, precum si de un viguros grup de entuziaști tineri cercetători, doctori in economie si relații economice internaționale, intre care Maria Cartas,  Dan Floru, Constantin Fota, John  Gionea, Mugur Isărescu, Stefan Masu, Anton Pascale si  Napoleon Pop, primul ministru Ion Gheorghe Maurer a aprobat prin  Ilie Verdeț, viceprim ministru, Hotărârea de Guvern 131, care autoriza înființarea  Asociației Romane de Marketing (AROMAR), ca organizație obșteasca, nepatrimoniala, in esența si terminologia actuală -  prima ONG vocaționala din tara de interes național si singura de acest fel din întregul sistem socialist.

Pentru a se facilita aprobarea internalizarii conceptului si aplicării metodelor de marketing, prin natura lor specifice economiei de piața, in economia  central planificata a tarii s-a argumentat ca acestea vor fi utilizate numai in comerțul  exterior cu tarile capitaliste. In dispozitivul hotărârii, însă, scopul înființării AROMAR a fost formulat in termeni generali, lăsând neîngrădită aria de aplicabilitate, după cum urmează: popularizarea metodelor moderne de producție si comercializare bazate pe studiul pieței; promovarea aplicării in activitatea de producție si de comercializare a întreprinderilor de metode si tehnici moderne de marketing; schimbul de cunoștințe si de experiența cu alte tari in domeniul studiului si aplicării marketingului.

La o prima vedere, înființarea AROMAR poate apărea ca un demers ilogic sau accidental intrun sistem politic pe ansamblu dictatorial si economic super centralizat. Contextul intern al evenimentului  era de ușoară relaxare politica si de relativa stabilizare economica de după regimul opresiv si auster dejist, precum si de deschidere spre lume si pilonii ei de rezistenta: autodeclararea ca tara in curs de dezvoltare, aderarea la Grupul „celor 77“ si obținerea pe aceasta baza a preferințelor vamale generalizate, aderarea la FMI, BIRD si GATT pentru obținerea de credite de echilibrare a balanței de plăti si investiții, precum si a clauzei națiunii celei mai favorizate in plan comercial, încheierea acordurilor comerciale bilaterale cu SUA si RF Germana, stabilirea de contacte si perfectarea de înțelegeri pe produse si sectoriale cu Comunitățile Economice Europene pentru eliminarea discriminărilor si obținerea de facilitați la importul din Romania. In acest context,  AROMAR avea menirea sa contribuie prin metode si tehnici  moderne de management si marketing la o mai  eficienta valorificare a potențialului uman si material al tarii si la o cat mai mare fructificare a avantajelor colaborării internaționale.

Asociația a fost înființata efectiv la 20. 02 1971, după constituirea organelor statutare si înregistrarea legala. Ca președinte a fost ales Cornel Burtica, cunoscător al economiei de piața si fruntașa politic in  ascensiune la acea data. Evenimentul a fost primit cu entuziasm si speranța de opinia publica, deși mulți circumscriau marketingul numai la activitățile comerciale si in special celor de promovare, reclamei. Având  sprijinul logistic al Ministerului Comerțului Exterior si al celorlalte ministere, AROMAR s-a organizat si teritorial, înființând filiale in toate județele tarii. In întreprinderi au fost constituite compartimente de marketing, pentru studiul cererii, orientarea producției si promovarea vânzării, au fost organizate cursuri de pregătire profesionala, iar in învățământul superior economic au fost introduse rapid  discipline de specialitate si au fost înființate departamente, ulterior chiar facultăți de marketing, cum a fost cazul ASE. Deși de interes național, AROMAR nu a solicitat si nu a primit finanțare de la stat, nu a avut salariați, organele statutare au funcționat pe baza de voluntariat, cheltuielile strict necesare fiind acoperite din cotizațiile membrilor, publicații si manifestări științifice. In anii maturizării, numărul membrilor AROMAR s-a  ridicat la câteva mii pe ansamblul tarii.

In plan extern, AROMAR a aderat la Federația Internaționala de Marketing (FIM), alăturându-se  grupului select de tari interesate de noua evoluție in modalitatea de realizare si managementul afacerilor economice la nivel micro si macroeconomic: Australia, Danemarca, Elveția, Franța, Filipine, Italia, Regatul Unit, RF Germana, Statele Unite ale Americii. In acest context, in iulie 1971 a fost organizata la Timișoara Conferința internațională de Marketing , eveniment fără precedent pentru o tara socialista, care, poate si din acest motiv,  a beneficiat de mare interes si larga participare din tara si din străinătate. In plenara de deschidere, am avut onoarea sa prezint comunicarea „Investment strategy in Romania and the marketing approach”, publicat ulterior de revista Il Milimetro nr. 32 din Milano, in care am subliniat necesitatea luării in considerare a perspectivei progresului tehnologic in oricare act sau proces decizional de investire, mare sau mic, de nivel macro sau microeconomic, considerând decizia de a investi ca fiind cea mai importanta si grava  decizie economica. Ca exemple menționam, încă de atunci (1971), ca electronica va revoluționa domeniul mașinilor unelte, sau ca preocuparea pentru prezervarea mediului va genera procedee tehnologice si produse noi. Pe aceeași traiectorie ascendenta a activităților de marketing in tara se înscrie si Congresul International de Marketing din 1974, organizat la ASE București, cu largul concurs al eminenților profesori Tudorel Postolache, Costin Murgescu, Gheorghe Dolgu, Constantin Florescu si Iacob Catoiu.

„Perioada de aur“ a marketingului in Romania  pe toate cele trei paliere – teoretic, educațional si practic - este cuprinsa intre anii 1971 si 1981. Privind retrospectiv, forțele motrice ale acestei inedite evoluții in sistemul socialist pot fi identificate astfel: (1) inclinația intrinseca a  oamenilor, inclusiv a conducătorilor de unități, sufocați de indicații, directive si planuri, către spatii de respiro, libera inițiativa si întreprindere; (2) credința idealista ca prin pași mici de economie de piața, adoptarea marketingului fiind unul dintre aceștia, se poate ajunge treptat la schimbarea sistemului socialist; (3) promovarea unui al treilea model de dezvoltare, prin îmbinarea proprietății de stat cu mecanismele economiei de piața („imposibila doime“); (4) neînțelegerea, înțelegerea parțiala sau târzie a esenței marketingului, ca instrument sine qua non al economiei de piața; (5) acceptarea oportunista si temporara a marketingului, pentru depășirea unei situații de criza, câștigarea de simpatie, teren si timp, anihilarea concurenților si obținerea unei poziții de control, dictatoriale.

Anul 1982 se înscrie ca anul loviturii de gratie data activității de marketing si nu numai. Presata de iminenta unei crize financiare externe si obsedata de spectrul unor schimbări radicale  in Est, conducerea suprema a partidului si statului, prin hotărâri politice si acte administrative in cascada a decis: plata in avans a datoriei externe, întreruperea relațiilor cu FMI, renunțarea unilaterala la clauza națiunii celei mai favorizate din partea SUA, desființarea AROMAR, desființarea facultăților de marketing si de comerț exterior din cadrul ASE. In consecință, s-au autodesființat si  filialele AROMAR din județe, exceptând Dolj, unde a continuat sa funcționeze sub protecția si cu sprijinul primului secretar PCR județean Traian  Ștefănescu. In plus, au fost îndepărtate  numeroase persoane din conducerea de partid si de stat, din ministere, centrale industriale si întreprinderi de comerț exterior, intre care ministrul Cornel Burtica, care a fost trimis ca inginer la o întreprindere din Ploiești. A urmat o perioadă inimaginabil de grea pentru întreaga populație, singurele ei cerințe reducându-se la hrana elementara, lumina si căldura, nemulțumirea ei eruptând in revoluția din21- 22 decembrie 1989.

Imediat după evenimentele din decembrie, m-am întâlnit cu mai mulți cunoscuți din conducerea AROMAR, propunându-le sa reactivam asociația si sa ne manifestam adeziunea la idealurile revoluției.  In acest scop, am avut o intervenție colectivă la TVR, la care au mai participat profesorii M. C. Demetrescu, Al. Zamfir si A. Tomescu, precum si doctorii in economie  D. Floru, G. Feteanu, B. Cotigaru. După întrunirea organelor statutare si desemnarea mea ca președinte am reluat editarea si distribuirea gratuita a Buletinului Informativ de Marketing. In primul număr al acestui buletin am publicat un substanțial articol intitulat Democrația politica presupune democrație economica, in care am pledat pentru trecerea deîndată la o reforma economica radicala si rapida vizând instaurarea unui sistem economic de piața, conform cu legitățile si mecanismele specifice si luarea in considerare a celor mai performante modele si practici internaționale. Deși aveam cunoștințe aprofundate despre sistemul economic de piața,  am simțit nevoia unei asistente robuste de specialitate, in care sens am apelat la sprijinul Ambasadei americane, pe care l-am primit imediat si necondiționat prin trimiterea la București a reputatului profesor William Niskanen, de la University of California at Berkeley, consilier economic in administrația Reagan si președinte la Institutul Cato. Împreună cu acesta am elaborat a o schița cuprinzătoare de reforma economica,  o atenție speciala acordând conținutului reformei , secvențialității si articularii masurilor, precum  si ritmului de implementare, astfel încât  proiectul sa fie coerent, fezabil si sustenabil. Acest proiect a fost  prezentat in doua conferințe cu larga participare organizate la Ministerul Conețului Exterior si ASE si a fost avut in vedere la definitivarea programului de reforma al primului Guvern democrat Roman, investit in  iunie 1990.

In perioada cat am fost ministru al Comerțului si Turismului (1990-1992), președinte interimar al AROMAR a fost desemnat dr. Gheorghe Feteanu. Mi-am reluat aceasta atribuție după încheierea mandatului ministerial. In această perioada, cu sprijinul Ambasadei SUA,  Asociației Americane de Marketing (AMA) si al studenților Universității Oregon din Portland, om obținut o donație de 5000 cele mai reprezentative cârti si manuale de economie, inclusiv de marketing, care s-au constituit in trei biblioteci distincte: Finanțe si evaluare la ANEVAR București, Economie si relații internaționale la Universitatea din Craiova si Matematici si calculatoare la Școala de calculatoare de la Sala Palatului, toate având un rol aparte in pregătirea întreprinzătorilor si formarea studenților si doctoranzilor pe baza celor mai bune manuale din lume. După transferul meu ca profesor titular la Universitatea din Craiova in 1993, ca președinte al AROMAR a fost desemnat profesorul Iacob Catoiu de la ASE.  In prezent, AROMAR are privilegiul sa fie condusa de academicianul Franc Valeriu, un împătimit adept al Marketingului si Managementului, cum este si titlul prestigioasei reviste pe care cu sârguința de mai mulți ani o editează. Cred ca AROMAR merita cinstirea, in al 50-lea an de la înființare,  reînregistrării conform noilor reglementari si marcării jubileului printr-un simpozion academic.

La mulți ani AROMAR !     

Profesor universitar emerit Constantin Fota

  

Proiectii - intre dorinte si incertitudini

 Anual, de regula in trimestrele trei - patru, principalele institutii mondiale, organizatii internationale si organisme regionale sau nationale publica rapoarte-studiu specifice domeniului lor de activitate, cuprinzand evolutiile din anul precedent, estimari privin anul curent si proiectii pentru anul viitor. Gratie profesionalismului desavarsit, analizele si concluziile acestor rapoarte au un impact considerabil in lume, atat in formularea politicilor publice, cat si in programarea activitatilor practice.

Relativ recent, au aparut trei astfel de importante rapoarte: WTO (OMC) - World Trade Report 2020, Politici guvernamentale pentru promovarea inovatiei in era digitala; World Bank (Banca Mondiala) - World Development Report 2020, Comert pentru dezvoltare in era lanturilor globale de valoare (GVC); UNCTAD (Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare) - Trade and Development Report 2020, De la pandemie globala la prosperitate pentru toti; sa evitam un nou deceniu ratat.

Din Raportul OMC si Press realise-ul consecutiv de actualizare (octombrie) rezulta ca, in anul 2020, comertul mondial cu marfuri a scazut cu 9,2 % fata de 2019, cand inregistrase o stagnare comparativ cu 2018. Comertul cu servicii cade dramatic, cu 23 %, scadere exacerbata de  restrictiile de circulatie internationala a persoanelor. In acelasi an, PIB mondial a scazut cu 4,8 %, fata de o crestere de 2,2% in 2019. Pentru anul 2021 se prevede o crestere a comertului cu marfuri de 7,2%, iar a PIB de 4,9 %, cu conditia relaxarii restrictiilor si promovarii unor palitici monetare si fiscale robuste.

La randul sau, Raportul Bancii Mondiale scoate in evidenta faptul ca lanturile globale de valoare au impulsionat deosebit de mult comertul mondial dupa 1990, ajungand sa detina acum 50 % din totalul schimburilor, contribuind astfel substantial la convergenta economica pe plan mondial. Ele vor continua sa impulsioneze dezvoltarea, vor creia locuri de munca mai bune si vor reduce saracia, daca tarile in curs de dezvoltare vor implementa reforme structurale, cele dezvoltate vor ramane deschise, iar toate tarile impreuna vor mentine sistemul multilateral. 

Raportul UNCTAD sustine ca, dupa o criza majora, 2021 va fi un an de recul, dar nu peste tot la fel: cererea va fi slaba iar retelele de distributie fragile, somajul tinde sa creasca si tot mai multe firme sunt amenintate de faliment. Totodota, nivelul indatorarii publice si private a depasit  recordul de dinaintea crizei. In aceste conditii, politici neadecvate ar amana redresarea si ar duce la un nou deceniu pierdut.

In cea ce priveste calitatea politicilor guvarnamentale, la care toate rapoartele fac referire, ar fi util de mentionat, fie si succint, ca in cercurile de specialitate academice si guvernamentale se discuta tot mai intens despre o noua paradigma a stintei economice  (Economics). Prestigioasa revista The Economist identifica in excelentele analize din 25 iulie 2020   trei scoli de gandire: tiparirea de bani pentru cumpararea de active, in scopul impulsionarii cresterii economice si inflatiei; stimulare fiscala (cum ar fi reduceri taxe) si  acoperirea cresterii deficitului bugetar cu depozitele private; dobanzi negative (cea mai drastica dintre idei).

Evident, problematica este infinit mai complexa si ar merita  dezbatere aprofundata. In aceste circumstante complicate, ca tara avem inestimabilul avantaj de membra a Uniunii Europene, atat ca puternic spatiu  economic intern comun si guvernata macroeconomica de inalta clasa, cat si ca resursa financiara robusta. Depinde numai de noi fructificarea pentru cetatenii a acestui avantaj.  

Istorie si oameni

Am ezitat  la titrare intre "Oameni si istorie" si "Istorie si oameni" (ca in dilema cu oul si gaina). Ies din incurcatura recurgand la "ordinnea alfabetica". Asadar, "Istorie si oameni".

Statele Unite ale Europei, ca proiect pacifist: V Hugo, W. Churchil.

Planul Schuman, Comunitaea Europeana a Carbunelului si Otelului (CECO ), Paris 1951, promotori K. Adenauer, Ch. De Gaulle, observatori H. Truman, I. Stalin.

Comunitatile Economice Europene (CEE) - Piata Comuna, Roma, 1957, promotori K. Adenauer, Ch. de Gaulle, observatori H. Macmillan, D. Eisenhower, N. Hrusciov.

Prima extindere, de la 6 la 9 tari membre, din care BRENTRY, 1973, promotori W. Brandt, G. Pompidou, E. Heath, sustinator R. Nixon, observator L. Brejnev.

Planul Delors, Uniunea Economica si Monetara ( UE ), Maastricht, 1992, promotori H. Kohl, F.Mitterrand, partial J. Major, sustinator B. Clinton, observator V. Putin.

Constitutia G. D Esteng privind "Statele Unite ale Europei", 2007, promotoare A. Merkel, opozant J. Chirac, abstinent T. Blair, nu a fost aprobata. In scimb, cu acordul celor trei a fost aprobat Tratatul Lisabona 2009, care revizueste Tratatele de la  Roma si Maastricht si  preia unele articole din Constitutie si integral Charta drepturilor fundamentale, G. W Bush si D. Medvedev ramanand in expectativa.

BREXITUL produs azi-noapte face din 01.02.20 o zi istorica, pentru unii vesela (B. Johnson, D. Trump), insa pentru altii trista, considerand-o ca  fiind o evolutie contra mersului firesc al  Europei si lumii (A. Merkel, E. Macron, D. Cameron ). Asteptam cu  drag un  COME BACK fericit !




















,

Interviu de inceput de an 2016 - Galeria Personalitatilor

Tele U Craiova : Invitat: prof.univ.dr. Constantin FOTA  – Profesor Emerit - Universitatea din Craiova

Realizator: conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin

Operator imagine: Bogdan Rusu, Dumitru Balaci

Editor imagine: Dumitru Balaci

Evolutii istorice si tendinte recente in comertul international si in politicile comerciale internationale

Ca student  la Comert Exterior (CE), actualmente Relatii Economice Internationale (REI) - Academia de Studii Economice (ASE), ca cercetator stintific al comertului inrernational  la Diectia  Conjuctura Economica Internationala a Camerei de Comert a Romaniei (CCR), devenita  Institut de Economie Mondiala  (IEM) al Academiei Romane, apoi ca factor de formulare si de implementare de politici comerciale  la nivelul Ministerului Comertului Exterior (MCE) si, ulterior, ca profesor de Economie Internationala (International Economics) la Universitatea din Craiova (UCV) am consemnat cu satisfactie profesionala evolutiile postbelice deosebit de pozitive din domeniile comertului international si politicilor comerciale internationale, de regula mult superioare altor indicatori sintetici ai economiei mondiale (Produs Intern Brut - PIB, productie industriala, productie agricola etc.), respectiv altor tipuri de politici  globale ( reducerea inegalitatilor, prezervarea mediului etc.).

Este relevanta cresterea volumului comrtului inernational de la 61 miliarde dolari in 1950 la 26.867 miliarde  in 2020, de peste 440 ori, timp in care PIB mondial a cresscut de la 5.336 miliarde dolari la 89.262 miliarde, respectiv de 17 ori (1). In acest  lung interval de timp au fost si ani, cum sunt cei curenti, de recul in scimburile comerciale internationale, uneori chiar mai pronuntat  decat regresul PIB, in mod deosebit in anii de recesiune mondiala, de restrangere a investitiilor, corespunzator a comertului cu bunuri de capital "intensive" in export, respectiv import. Pe ansamblu, insa,ritmul mediu de crestere a comertul international a devansat susbtantial cresterea economiei mondiale, s-a impus ca unul din cele mai dinamice segmente ale economiei internationale, alaturi de fluxurile  financiare internationale si de migratia internationala a fortei de munca.

Daca luam ca baza de comparatie anul 1960, cand economiile distruse de cel de al doilea razboi mondial isi recladisera in mare parte capacitatile de productie, comertul international  este in 2020 de 207 ori  mai mare, iar PIB mondial de 11 ori. In acelasi interval de timp, ponderea comertului international in PIB mondial, care indica gradul de deschidere spre exterior si de integrare a economiilor nationale in circuitele ecnomice internationale, a creccut ca medie de la 1,5 % la peste 30%%, situatia fiind diferita de la o tara la alta (2). Ca rezultat, produsele se internationalizeaza, azi fiind dificil de spus unde este fabricat, de exemplu  un autoturism, cat timp designul este realizat intro tara, montajul financiar in alta, partile coponente in mai multe alte tari, iar asamblarea si vanzarea  in cu totul altele. Consecutiv, a aparut , se intensifica si se  extinde ca sfera de cuprindere controversatul fenomen al globalizarii si mondializarii, pe cat de implacabill, pe atat de  repudiat.

Aceasta remarcabila evolutie a comertului international confirma la scara istorica temporal si mondiala spatial validitatea teoriilor specifice domeniului. Clasice: A. Smith - avantaj absolut, D. Ricardo -avantaj comparativ; moderne: E. Hecksher si B. Ohlin -abundenta relativa de resurse, P.Samuelson si  R. Johns - comert cu factori fixi si factor mobil; conteporane: P. Krugman si M. Obstfeld- model standard de comert,  M. Porter -avantaj competitiv. Intradevar, tarile fac tot mai mult comert intre ele pentru ca obtin castig din schimburile de marfuri si servicii, chiar si in siuatia in care sunt mai putin productive la toate produsele proprii, asa cum magistal ne demonstreaza teoria ricardiana a avantajului comparativ, considerata ca fiind cea mai importanta descoperire in stintele economice (3). Castigul de efcienta  din comertul international  se regaseste in cresrerea  copetitivitatii din confruntarea cu partenerii externi puternici,  in realizarea de productii de mare serie, evident  mult mai rentabile, precum si  in  procesul  de invatare si de asimilare de inovatii  din conlucrarea cu acestia. Actualente, se contureaza o noua teorie a comertului international, avand ca dezvoltari comertul strategic, comertul bazat pe cunoastere sau, mai nou, comertul diigitalizat,  bazat pe internetul lucrurilor (IOT).

Evolutia dinamica a comerrtului international a fost acompaniata, cu rol dual de cauza si efect, de schimbari structurale majore. Se evidentiaza, in primul rand, cresterea mult mai rapida a comertului cu servicii comerciale (comert intangibil sau invizibil) fata de comertul cu marfuri (comert tangibil sau vizibil), devenind vehicul cheie al comertului international. Astfel, fata de mai putin de 10 % in anul 1970, serviciile comerciale detin in 2020 peste 20 % din coertul mondial, urmand sa ajunga la 1/3 in anul 2040. De altfel, aceasta evolutie reflecta schimbarile din iasasi structura economiei tarilor, care devin tot mai mult economii de servicii. Actuualmente, serviciile participa cu 2/3 la PIB mondial, ofera 4/5 din locurile de munca in tarile dezvoltate si 2/3 in cele in curs de dezvoltare, atrag 1/3 din investitiile directe de capital pe plan mondial (4).

In al doilea rand, sunt de remarcat schimbari in insasi structura celor doua mari segmente ale comertului. In segmentul marfuri se inregistreaza mutarea in decursul timpului a accentului de la produse intensive in teren (minerale, agricole ), la produse intensive in munca ( inbracaminte, articole de uz casnic), la produse intensive in capital (masini, utilaje ), la produse intensive in cercetare, creativitate si inovare (calculatoare, roboti). La mijlocul anilor 90 a aparut conceptul de lant global de valoare ( GVC ): design, productie, promovare, distributie, servicii post-vanzare. In acest concept, produsul, pana sa ajunga finit (asamblat ) si consumat, traverseaza cel putin o granita, de regula mai multe, intrand in lantul gloal de valoare. Ideia este sa te inplici in acest lant in faza sau fazele care-ti ofera cel mai mare castig, cu alte cuvinte in cele mai "intensive in valoare adaugata."(5). Se estimeaza ca, actualmente, circa 2/3 din volumul comertului international se realizeaza prin lanturi globale de valoare, multe tari datorandu-si in buna masura acestui  nou sistem de afaceri dezvoltarea lor sustinuta, in timp ce altele, afectate de evolutie, ridica steagul protectionismului. Potrivit acelorasi estimari, produsele intermediare se inscriu acum cu o pondere de 55% in structura comertului global, din care partile si componentele  cu 35% (6).

La randul sau, comertul cu servicii comerciale inregistreaza, de asemenea, schimbari structurale semnificative. Telecomunicatiile si transporturile internationale, substantial modernizate si cu costuri sustantial diminuate, continua sa detina o pondere de peste 40% in comertul mondial cu servicii, contribuind major la dezvoltarea comertului cu marfuri, a turismului international, la migratia internationala a fortei de munca si la realizarea fluxurilor financire internationale, la functionare optima a economiei internationale luata in ansamlu. Turismul international, care are ca specific faptul ca se realizeaza nu in tara "exportatoare" de turisti, ci in cea "inportatoare", s-a extins continu, ajungand la o pondere de circa 15% in totalul exportului de servicii. Serviciile legate de constructii si drepturi de proprietate intelectuala au fiecare o pondere de circa 5%., cu tendinta de mentinere in viitor. Cu o pondere de sub 1% in prezent, serviciile internationale  medicale si  educationale au perspective foarte mari de extindere intro economie in digitalizare (7).

In perioada postbelica s-au produs schimbari notabile si in structura geografica a comertului international. Cea mai importanta dintre acestea este cresterea considerabila a ponderii tarilor in curs de dezvoltare (155), pe masura emanciparii lor generale, dar mai  ales prin detasarea unui numar crescand de economii emergente, deosebit de dinamice. In acest sens, o contributie importanta  poate fi atribuita si sistemului de preferinte vamale generalzate ("ajutor prin comert"), acordate de tarile dezvoltate ( 39 ) in urma Conferintei ONU penrru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), Geneva, 1964. Drept  consecinta, s-a schimbat si ordinea in ierarhia principalilor actori in comertul  global cu marfuri, prima putere comerciala a lumii a devenit China, cu o pondere de aproape 15%, luand locul SUA, cu o pondere de circa 10%, urmate de Germania  cu 8%, Japonia cu 4% si de un grup de patru tari, fiecare cu 3% : Corea de Sud, Anglia, Franta si Italia. In context, ar trebui remarcata si pierderea importanta de pozitii de catre Anglia si Franta, odinioara mari puteri comerciale ale lumii (8).

Alaturi de fenomenul istoric al aparitiei si emanciparii noilor state independente si de progresul tehnologic galopant, in speta din domeniul transporturilor de toate tipurile si comunicatiilor, o contributie robusta la progresul postbelic al comertului international l-au avut politicile comerciale proactive formulate, consensualizate si aplicate in aceasta perioada. Sistemul international multillateral liberal, instituit imediat dupa al doilea razboi mondial (1947), a avut ca piloni de rezistenta si de actiune contina Fondul Monetar International (FMI), Banca Mondiala (BIRD) si Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT), actualmente Organizatia Mondiala a Conertului (OMC). Pe langa statuarea principiilor si normelor comertului international, GATT a prevazut organizarea periodica de negocieri multilaterale intre tarile membre, in scopul reducerii si eliminarii taxelor vaale, ingradirilor cantitative si obstacolelor tehnice din calea schimburilor dintre state, pana acum fiind organizate opt runde, ultima neancheiata inca, in urma carora comertul a fost substantial liberalizat, nielul mediu al taxelor vamale scazand de la  peste 40% in 1947  la sub 3% in prezent.  De asemenea, GATT a permis si facilitat convenirea intre tarile interesate de aranjamente si grupari regionale, sub forma de zone de comert liber sau de uniuni vamale, 15 ca numar  in prezent, in toate continentele (9). Cum s-a mentionat, in urma primei sesiuni a UNCTAD din 1964, GATT a instrumentat sistemul de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare  ca exceptie de la principiul clauzei natiunii celei mai favorizate. Toate acestea si celelalte multe activitati s-au constitit in puternice stimulente pentru expansiunea comertului intre state. Mai mult decat atat, s-a instaurat in Europa si in intreaga lume un climat de conlucrare, buna intelegere si pace. In conditiile acestei incontestabile realitati, actualele dispute dintre unii mari actori ai pietei, cu reverberatii  iliberale sau izolationiste,  pot fi solutionate rapid si reciproc avantajos in cadrul institutional specializat consacrat oferit de OMC .

In acest grandios peisaj al economiei internationale, Romania este cotata ca  o econmie cu potential considerabil, dat de suprafata de 10 mil. hectare teren agricol arabil, vii si plantatii pomicole, de resursele energetice de care dispune - carbune, gaze, petrol, atomice, hidraulice, eoliene si solare - de capacitatile productive diversificate si de resursa umana viguroasa, bine instruita. Actualmente, cu un PIB (PPP) total de peste 550 miliarde $, peste 30.000 $ pe locuitor, Romania se situiaza la nivelul superior al tarilor in curs de dezvoltare si emergante, ocupand locul 10 in cadrul UE si 4o in lume. Inregistrand, in continuare, o crestere anuala peste media UE si mondiala, Romania va realiza in 2035 un PIB total 1000 miliarde $, devenind o tara dezvoltata (10). Cu o resursa umana relativ abundenta in domeniul IT, este foarte posibil ca tara sa devina, intre timp, si un atractiv hub regional de startup-uri IT (10). In ce prveste comertul exterior, Romania contribuie cu 0,4% la exportul mondial de marfuri si cu 0,5% la import. Cu aceste ponderi, tara noastra se situiaza intre cele 194 tari ale lumii pe locul 42 la export si 38 la import. Ca tara UE, realizeaza circa 70% din comertul ei exterior cu clelalte tari UE, perspective deosebite de crestere avand si relatiile comerciale si investitionale cu SUA. In structura atat a exportului, cat si a importului sunt preponderente produsele intermediare, din care ponderea o detin piesele si conponentele auto.  Se poate aprecia ca, evolutia  de ansamblu a Romaniei in ultimii 30 ani, se circumscrie in marile evolutii istorice si in tendintele recente din economia mondiala si comertul international.

NOTE

(1), (2) Calculat pe baza datelor pe anul 2018 World Trade Staistical Review, OMC, 2019  si a estimarilor consensuale OMC, FMI, UNCTAD privind cresterile in 2019 si 2020, Press Relase 840, octombrie 2019.

(3) Descoperirile din stintele economice sunt mai putin frecvente comparativ cu alte stinte, indeosebi tehnice si au loc, de regula, dupa producerea fenomenelor.

(4) Vezi: The Future Service Trade,World Trade Report, OMC, octombrie 2019.

(5), (6) Vezi : Technological Value Chain Development Report 2019 : Technological Inovation, Supply Chain, Trade and Workers in a Globalized World, OMC, IDE -JETRO, OECD, World Bank Group, aprilie, 2019.

(7) Vezi (4) de mai sus.

(8) World Trade Report, OMC, 2019.

(9) Aranjamentele si gruparile economice regionale, componenta lor pe tari, World Trade Report, Anexa metodologica, OMC, 2019.

(10) Datele au fost  calculate pe baza statisticilor nationale, europene si internationale, precum si a celor mai recente  prognoze elaborate de UE, FMI, Banca Mondiala,  OMC si UNCTAD privind dezvoltarea economica a Romaniei.

GATT – Mon Amour (pages of an unwritten book)

April 1944, Isalnita, Dolj, Romania 

I wasn’t nine years old yet. It was the third day of Easter when I, my parents and my four-year old sister went to our godparent’s house bearing gifts: 30 Easter eggs, dyed with onion skins, 3 large egg-washed loaves of bread, sausages and ham, 2 round and golden cakes baked in special pans, 1 litre of Tesco wine, a demijohn of red wine, all home-made by my father from our vines on the Folea Hill and obviously a living hen, one of the largest in our back-yard. My godmother had prepared chicken soup soured with myrobalams, and hen steak fried in lard in a cooper pan.

After eating, I, my sister and my three cousins – Leana, Mita and Gheorghita – godparent’s daughters, went out to play. It was hot and the sky was blue. Then, out of nowhere, we saw American airplanes flying  above our village. There were tens of massive, deafening and scary airplanes coming back from bombardment to Bucharest or Ploiesti. Smaller escort airplanes were flying around them at great speed. From the entire crowd we saw one falling fast. It was attacked immediately by Messerschmitt German fighter planes which seem to have appeared out of the blue as well. Everything seemed like a dream. The falling bomber went towards Folea Hill crashing its four engines into the steep slope. Before the impact, there were several parachutes flying in the sky. Where the impact took place, the water literally sprang out of the earth. The plane’s aluminum body spread around the large area of the hill. All of the villagers came and took bits and pieces from the plane, no one leaving the place of the impact empty handed. My father and I took home an aluminum plate out of which a gypsy made my first hair comb which became my lucky charm. The American pilots were friendly captured and transported by the Romanian soldiers to Craiova town where they were very well treated. Long waited Americans are in Romania !

July 1944, Bretton Woods, New Hampshire, United States of America

The 44 allied countries which were already know to have won World War II met for the United Nations Monetary and Financial Conference to create a new postwar economic environment and rebuild the international economic system. They have decided to create the International Monetary Fund (I.M.F.) for monetary relations, The International Bank for Reconstruction and Development (I.B.R.D.) for loans to finance 2668 reconstruction and economic development and and the World Trade Organization (W.T.O.) for commercial relations among countries. Romania was not invited to the conference being the enemy and also considered defeated even though on August 23, 1944 turned its weapons against Germany.

In 1947 the I.M.F. and I.B.R.D. were founded, the two great pylons of international economy. The status of the third necessary pylon was not approved by American Congress, its place being taken by the General Agreement of Tariffs and Trade (GATT) which incorporated the principles and mechanisms of international commercial negotiation found in the Havana Charta. Even though it did not have the status of an international organization from the very beginning, GATT, with the I.M.F. and I.B.R.D., had a crucial role in the world economic development through the liberalization of the trade of goods and services along until 1994 when W.T.O. was founded.

In the 60 years (1947-2007) of GATT – W.T.O. activity, international trade was and will still be governed by fundamental principles and long term norms of relationships between countries like the most favoured nation treatment and non - discrimination, using tariffs as the major economic instrument for protection of the national economy along with the complete elimination of quantitative restrictions as the administrative instrument.  Is also compiled the periodic international commercial negotiation rounds with the purpose of reciprocal reductions in tariffs, the prohibition and sanction of

dumping and subventions for export and finally, preferential treatment for developing countries.

During this period, eight negotiation rounds were conducted, the most important being the Kennedy Round (1964-1967), Tokyo Round (1973-1979) and the Uruguay Round (1986-1994), during the latter being decided the founding of the WTO. As a result, the average level of tariffs in international trade fell substantially from 20-30% in 1947 to less than 4% today. At the same  time, the quantitative restrictions were eliminated from international trade, their use being only permitted in exceptional situations approved by GATT.

As a result, international trade recorded a considerable growth, reaching $14,472 billion ($11,762 billion in exports of goods and $2,710 billion in exports of services) compared to $60 billion in 1948. In order to better understand this number, we recall that Romania’s exports in 2006 reached around $25 billion. Foreign investments, the second most important economic flow reached in 2006 $1230 billion and the number of people working outside their home countries’ borders reached 300 million.

In these 60 years, the international trade volume grew significantly faster than the average GDP. Thus, the average exports growth rate between 1950 and 2005 was approximately 6.2% and the GDP growth rate was 3.8%. The Exports/GDP ratio which indicates the degree of openness of an economy and the intensification of the globalization phenomenon also grew significantly.

Obviously, the most powerful countries in the world record the largest volume of exports-imports of goods and services. Taking into consideration the exports and the import of goods only, the largest commercial countries are: USA – $2,957 billion, Germany- $2,022 billion, China- $1,761 billion, Japan- $1,225 billion, England- $1,044 billion, France- 1,023 billion. Remarkable, on the one hand, is China’s expansion in international trade which became the third  big commercial power after the European Union as an entity and the United States and, on the other hand, is the relatively low status of Russia ($496 billion).

Regarding the Exports/GDP ratio, the best performing countries are the small and medium ones: Belgium 112.6%, The Netherlands 77.7%, Austria 64.8%, Switzerland 59.3%, Norway 55.6%, and Finland 51.9%. For the sake of comparison, Romania’s Exports/GDP ratio is only 20%.

The dynamism of international trade is strongly related to the relatively pacific environment in the world after WWII, reinforced by the fall of the Berlin wall, whose existence was strongly related to NATO and the vertical and horizontal consolidation of the European Union. In its turn, international trade strengthened the trust regarding collaboration between countries.  Interrelationships and symbiosis between tradereciprocal advantage and good understanding have been the foundation of the longest period of peace globally.

Economically speaking, the main factor  was and continues to be technological improvement which led to the transition of human kind from the industrial age to the knowledge-based society.  An increasingly bigger contribution has the expansion of transnational corporations which enforces the phenomenon of globalization. However, the constant liberalization obtained by GATT as a result of perseverance was crucial to the development of international trade.

The evolution of international trade which beneficially reached GATT’s objective minimum levels of unemployment through economic development- confirmed the validity of the classical, neoclassical, modern and contemporary free trade economic models beginning with the ones based on absolute and comparative advantage (A. Smith, D. Ricardo), continuing with those concerning the relative abundance of 2671 resources (E. Hecksher- B. Ohlin) or mobile factor (P. Samuleson, R. Johnes) and, obviously, not finishing with standard terms of trade (P. Krugman, M. Obstfeld) or competitive advantage (M. Porter) models.  All these models encourage international trade and see it as a factor of economic growth, its role being directly related to its degree of freedom. All countries benefit from it, some more than others. It became more and more obvious that from the separation of the producer (protectionism) and the consumer (free trade) the winners is population who has more possibilities to exercise the freedom to choose the best qualitative products at the best price regardless their origin. In this case, the producers’ challenge is to offer the market both.

April-June 1964, Geneva, Switzerland, Palace of Nations 

It was a crossroad time for GATT’s and the world’s evolution. The United Nations Conference for Trade and Development was institutionalized as an international organization with the purpose of formulating claims against developed countries. It has also been debated the idea of replacing GATT, which did not have the status of universal organization with UNCTAD as an international organization.

The conference debates were conducted in accordance with the report elaborated by the First Secretary of UNCTAD, the Argentinean Raul Prebish.  The report in its essence was meant to direct all measures towards the idea of “economic development through trade” approved by the developed countries compared to the idea of “Financial aid for development” initially promoted by the developing countries.

During the preparation of Romania’s participation at UNCTAD in 1964, a group of researchers from the Chamber of Commerce under the conciliation of Prof. Titus Cristuveanu and Alexandru Zamfir, both doctors in economics in famous British and American universities and with tacit approval by Prof. Mircea Malita, deputy minister of Foreign Affairs at that time, elaborated a study regarding Romania’s status in the following debates, as a developed country  - donor of financial aid and commercial preferences or as a developing country - beneficiary of such advantages.  From the study regarding the level of economic development compared to developed and developing countries, it was obvious that Romania was not a developed country, but a developing one.

The act of making public Romania’s status as a developing country contrary to that officially proclaimed as developed country must be approved by political leadership.  The prime minister of that period, Gheorghe Maurer made a shocking statement “If we get something, we go to Geneva as a developing country, but you will never convince me we are not a developed country.” In order to be recognized as a developing country, Romania adhered later to the Latin-American sub-group and along with this to the Group of “the 77.”

Making Romania’s status as a developing country official represented a key moment in the country’s evolution in the international environment, benefiting from a special treatment compared to the other socialist countries. Economically, Romania was included in the countries that benefited from the Generalized System of Préférences offered by developed to developing countries having a result of hundreds of millions of dollars on Romanian exports to Western Europe, North America, Japan, Australia and New Zealand. At the same time, Romania became a member of the Protocol of “the 16”

and the Global System of Trade Preferences which had more than 40 developing countries with the purpose of the development of reciprocal trade. Gradually, Romania started to became one of the leaders among developing countries. 2672 Encouraged by the success they faced in UNCTAD, the ones involved engaged in new international openings. Prof. Alexandru Zamfir, along with the researchers, passed “the border” between GATT and the UN headquarters in Geneva establishing the first contacts with GATT. The event was published in the international publications as sensational news.

Important events followed: Romania’s adherence to GATT based on a specific project developed by a Romanian fellow at the GATT Course of commercial Policy which was distributed to all member countries as study document, the adherence to the I.M.F. and the I.B.R.D., the signing of the first Romanian-American commercial agreement which stipulated the reciprocal extension of the most favoured treatment, the conclusion  of “technical” protocols on product groups and of a general accord with the European community. All of these evolutions materialized in larger amounts of exports because of the lowest possible tax rates negotiated with GATT and of preferences, stand-by credits from the IMF and loans from the IBRD with reasonable interest, better conditions of access for agricultural products, textiles in European markets and others.

These beneficial evolutions were brutally interrupted by the sharp political decisions of that time - foreign economic  advises being considered as interference in internal affairs - like the advanced payment of the foreign debt by forcing exports to the maximum and reducing imports to the minimum, ending the relationships with the IMF, unilateral giving up the most favoured nation treatment with the US, all with severe consequences on the standard of living of the population.  This was followed by a period of semi-isolation which reached the peak when President Mitterand refused to make a programmed visit Romania. It was the beginning of the end of the autocratic regime.

As told above, the institutionalization of UNCTAD as an international organization generated a rivalry between GATT and  UNCTAD. Some people even assumed the termination of GATT. The essence of the conflict was based on the two different ideologies supported by the two organizations: the market economy encouraged by GATT and the centrally-planed economy which the socialist countries tried to expand to the developing countries in the frame of UNCTAD. Gradually, the developing countries chose the path of market economy. They recognize the different functions for the two organizations: GATT - contract and UNCTAD - recommendation.  More than that, it was “discovered” that GATT also had to deal with a “Fourth Part” to developing countries, including the idea of not asking from their part concessions like those offered by the developed countries. This led to the foundation of the Generalized System of Preferences. The conclusion was that the two organizations, GATT and UNCTAD, are far from being rivals, but, they could and should cooperate being complementary. In this spirit, the International Trade Center as the common ground between GATT and UNCTAD was set up. Finally, the two organisms better defined their roles: GATT - organism dealing with contractual arrangements, negotiation and regulation in international trade; UNCTAD - organism dealing with study, debate, solutions and recommendations regarding economic development. As a result, the majority of the world’s countries are members of GATT/WTO, the conflict being annihilated. 

1957, Rome, Italy

The Treaty regarding the foundation of a Customs Union by the 6 countries that constituted the European Coal and Steel Community was signed. Ten years after GATT had been established, the article XXIV regarding the derogation of custom unions and 2673 free trade areas from most favoured nations treatment (article I) became significant in practice.

I haven’t found an answer yet to the  question concerning the implementation of this derogatory article which constituted over the years the juridical basis of around 100 different preferential arrangements significantly eroding the principle of the most favoured nation treatment. To cover at that date the existence of a customs union between Belgium, the Netherlands and Luxembourg? Or, better yet, the negotiators of GATT’s status deliberately created the possibility of the appearance of such an alliance in order to materialize the illuminist vision of the “United States of Europe” as a solution to eliminate wars in Europe and around the world. I think both articles I and XXIV represented an historic compromise with consequences difficult to determine between the American (multilateralism) and European (regionalism) visions. Was it beneficial? Only time can tell. As European citizens we could say YES, as long as Europe is not on the same competitive keel with the US. As citizens of the world we could say NO because it divided the world into economic groupings.

The most spectacular evolution both vertically and horizontally of a customs union is European Union: from the European Coal and Steel Community (1951- Treaty of Paris) to European Economic Community (1957- Treaty of Rome) to the Common Market (1986- Single European Act) to the Economic and Monetary Union (1992- Treaty of Maastricht) and to the European Union as a juridical entity (2007- Treaty of Lisbon). The number of member countries increased from 6 (France, Germany, Italy, the Netherlands, Belgium, Luxembourg) to 9 (+England, Denmark, Northern Ireland) to 12 (+Spain, Portugal, Greece) to 15 (+ Austria, Sweden, Finland), to 25(+ Poland, Hungary, The Czech Republic, Slovakia, Slovenia, Estonia, Lithuania, Latvia, Cyprus, Malta) to 27 (+ Romania and Bulgaria) with the possibility of reaching more than 30 in the coming period (+ Croatia, Albania, Serbia, other countries that were part of former Yugoslavia, and maybe Turkey). It has not yet been created the United States of Europe because the tentative Constitution was rejected by France, but the long term path is towards it.

Romania adhered to the European Union in its last phase of extension to the east in January 2007 because of its slow pace in getting through all the necessary steps to become a functional market economy but also because of the volatility of the institutional, especially juridical system in the battle with the low and high scale corruption. The adherence to the customs union, which was preceded by a period of free trade agreement, resulted in divergent effects in the long integration process to the EU: on the one hand, a significantly higher presence of foreign investors in Romania, which had positive consequences on production, especially in services and exports; on the other hand, massive emigration of the work force, generating a crisis of skilled labour in many sectors and a substantial increase in the level of imports leading to a Dangerous current account deficit. Generally, Romanian citizens that suddenly became also European citizens are far from psychologically overcoming the dichotomy between the East and the West, between Latin origin and Orthodoxies.

A significant evolution was, also, encountered by the North American Free Trade Agreement (NAFTA) with the three big members: USA, Canada and Mexico as a second economic pole. This area was established in response to the evolution of the European Union. An extra reason for NAFTA could be its expansion towards the south, which could be tempting, but difficult to obtain mainly because of some LatinAmerican countries which, along with Cuba, are anti-USA. 2674

Considered the missing pole of a tri-polarized world, the Asian pole took the form of an alliance of different countries from different areas: Asia (Japan, China, India etc), New Zealand, Australia, the USA, Canada, the EU which formed the Asia-Pacific Economic Cooperation (APEC).  With the heterogeneous not only geographic composition, APEC does not have the possibility of becoming the third economic pole in the world. It is neither a customs union nor a free trade area. Consequently, the idea of an economic tri-polarization does not have a strong foundation and neither does the idea of b-polarization (EU-NAFTA).

December 2004, Geneva, Switzerland

The Uruguay Round was finally over, after 8 years of negotiation. It was considered the most important round as a result of its findings. Tariffs for industrial products were lowered further by 1/3 reaching the average level of 3.5%. After difficult negotiations between the USA and the EU, the subsidies for agricultural products were “tariffed” and reduced by 25%. With respect to the service sector which counts for more than 25% of international trade, special measures were taken under the General Agreement on Tariffs and Services (GATS). Also, new rules and mechanisms concerning intellectual property and patents were negotiated under Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights (TRIPS) agreement.

The most important achievement of the Uruguay Round was considered the founding of the World Trade Organization which incorporated GATT, GATS, and TRIPS as permanent negotiation, conciliation forum with respect to international trade. There are 150 participating countries.

WTO planed on organizing another round, “The Millennium Round”. President Clinton, following President Kennedy tried to launch the new round in 2000 in Seattle but it was unsuccessful because of the anti globalization manifestations. After other failed tries, the Millennium Round was launched in 2001 in Doha. The round is still developing having a broader range of domains being debated: further reduction in taxes and tariffs for  industrial products, further reduction of the level of subsidies for agriculture, reduction  and elimination of barriers to trade of services, implementation of new norms concerning intellectual  property rights, new rules concerning investments, the environment, and work standards. Negotiations concerning agriculture continue to be problematic. Despite all these, the Doha Round is expected to end with a further step toward the liberalization of international trade benefitting all countries.

April 2008, Craiova, Romania

It is the Saturday before Easter. I went to the market for some last minute shopping and I met my cousin Gheorghita. She was selling radishes, green onions, garlic, and vegetables. I remembered how we used to go to their house to celebrate Easter. Meanwhile, my godparents died, my parents died as well. Their children are all alive: me, my sister, and my three cousins.  We did not celebrate the way we used to when my godparents were alive, but I still sent my cousins gifts. I bought them each Heidi

chocolate, Jacobs coffee, smocked meat, pineapple, and Heineken beer.  Offering the gifts to Gheorghita, I asked her whether she remember the year 1944, the American airplane that crashed on Folea Hill. She said she didn’t remember anything and she burst into tears.  She is 84 and her everyday life is a continual work in the garden: to dig, to seed, to weed, to trim, to wet hook, to pick, to bundle. She also 2675 sells products in the local market: 8 radishes for 1 leu, 3 bunches of onions for 1 leu, 5 bunches of dill and parsley for 1 leu... (3,5 leu / €)

Time passed by so fast. It’s been 65 years since the arrival of the Americans in Folea Hill, from the Bretton Woods Conference and since the end on the last (?) world  war; 60 years from the founding of GATT, IBRD, and the IMF; over 50 years since the signing of the Treaty of Rome; almost 20 years since the fall of the Berlin Wall and the Romanian Revolution; 1 year, 4 months and 2 weeks since Romania became a member of the European Union.

So many things have changed in the world during this “short” period of time.  The globe’s population grew from 4 to 5 to  over 6 billion people. From 60 to 2,000 to 15,000 billion dollars the world exports; from $4 to $12 to $150 (?) per petroleum barrel; from $35 to $45 to $1000 per fine ounce of gold; from 4 DM/$ to 2 DM/$ to 0.85 euro/$. From the lamp to the transistor to the chip. From home telephone to cell phone to Internet. From Earth to the Moon to Mars. From industrial world to consumption world to the knowledge-based world. From  absolute and comparative advantage to competitive advantage to strategic trade. From Ike to John to Bill and George W; from Joseph to Nikita, to Vladimir and Dimitri; from Konrad to Ludwig to Helmuth and Angela; from Charles to Francois to Jaques and Nicolas; from Winston to Margaret to Tony and Gordon; from Ghita, to Nicu to Nelu and Traian. From hot war to cold war to 9/11. From 6 to 15 to 27 members of the EU. From 23 to 50 to over 150 members of GATT/WTO. From economic nationalism to bilateralism to multilateralism and globalization. From the American pilots on Folea Hill to the adherence of Romania to NATO and the EU to Ford in Craiova with 300.000 units per year.

We are probably on the time threshold towards a new world, a much more integrated, globalise world. A world that becomes more and more conscious of the need of durable development and viable economy, a world where no country and no person will hope to have a good life while other have a bad life.

Economists and other researchers that exclude the idea of bi-polarization or tripolarization assume the risk of designing a new system of world governance adjusted to the new conditions and challenges. In current discussions, three directions are mentioned. The first one called “The New Liberal-Institutionalism” which focuses on the power of the market and on the modernization of the actual pylons of international economics (GATT/WTO, IMF, and IBRD), including by elimination of democratic deficit, (for instance the relatively recent evolution of GATT/WTO). The second direction, the vaguer, called “The New Medievalism” is based on the idea of self governance (Kosovo ?) and an increased role  of the international non-governmental organizations. Finally, the third direction called “Inter - governmentalism” which focuses on the function of the state and the relationships with resort ministers from all over the world (like agricultural ministers in EU ?).

Undoubtedly, each of these possible directions needs a much higher degree of debate. On the other hand, the adoption of one or the other direction depends on the countries and their interests. Whatever the solution, the role of GATT will remain vital representing by WTO a new product in the new international economic environment.

Bon aniverssaire GATT,

Long live WTO ! 2676

BIBLIOGRAFY

1. C. Fota, (2008)  Economie Internaţională, Ed. Universitaria, Craiova

2. C. Fota, (2008) Integrarea României în U.E., Ed. Universitaria, Craiova

3. R. Gilpin, (2001) Global Political Economy. New International Economic Order,

Princeton University Press

4. P. Krugman, M. Obstfeld, (2006) International Economics, Harper Colings

Publisher Inc., New York

5. WTO, (2007) World Trade Report, Geneva.