Ca student la Comert Exterior (CE), actualmente Relatii Economice Internationale (REI) - Academia de Studii Economice (ASE), ca cercetator stintific al comertului inrernational la Diectia Conjuctura Economica Internationala a Camerei de Comert a Romaniei (CCR), devenita Institut de Economie Mondiala (IEM) al Academiei Romane, apoi ca factor de formulare si de implementare de politici comerciale la nivelul Ministerului Comertului Exterior (MCE) si, ulterior, ca profesor de Economie Internationala (International Economics) la Universitatea din Craiova (UCV) am consemnat cu satisfactie profesionala evolutiile postbelice deosebit de pozitive din domeniile comertului international si politicilor comerciale internationale, de regula mult superioare altor indicatori sintetici ai economiei mondiale (Produs Intern Brut - PIB, productie industriala, productie agricola etc.), respectiv altor tipuri de politici globale ( reducerea inegalitatilor, prezervarea mediului etc.).
Este relevanta cresterea volumului comrtului inernational de la 61 miliarde dolari in 1950 la 26.867 miliarde in 2020, de peste 440 ori, timp in care PIB mondial a cresscut de la 5.336 miliarde dolari la 89.262 miliarde, respectiv de 17 ori (1). In acest lung interval de timp au fost si ani, cum sunt cei curenti, de recul in scimburile comerciale internationale, uneori chiar mai pronuntat decat regresul PIB, in mod deosebit in anii de recesiune mondiala, de restrangere a investitiilor, corespunzator a comertului cu bunuri de capital "intensive" in export, respectiv import. Pe ansamblu, insa,ritmul mediu de crestere a comertul international a devansat susbtantial cresterea economiei mondiale, s-a impus ca unul din cele mai dinamice segmente ale economiei internationale, alaturi de fluxurile financiare internationale si de migratia internationala a fortei de munca.
Daca luam ca baza de comparatie anul 1960, cand economiile distruse de cel de al doilea razboi mondial isi recladisera in mare parte capacitatile de productie, comertul international este in 2020 de 207 ori mai mare, iar PIB mondial de 11 ori. In acelasi interval de timp, ponderea comertului international in PIB mondial, care indica gradul de deschidere spre exterior si de integrare a economiilor nationale in circuitele ecnomice internationale, a creccut ca medie de la 1,5 % la peste 30%%, situatia fiind diferita de la o tara la alta (2). Ca rezultat, produsele se internationalizeaza, azi fiind dificil de spus unde este fabricat, de exemplu un autoturism, cat timp designul este realizat intro tara, montajul financiar in alta, partile coponente in mai multe alte tari, iar asamblarea si vanzarea in cu totul altele. Consecutiv, a aparut , se intensifica si se extinde ca sfera de cuprindere controversatul fenomen al globalizarii si mondializarii, pe cat de implacabill, pe atat de repudiat.
Aceasta remarcabila evolutie a comertului international confirma la scara istorica temporal si mondiala spatial validitatea teoriilor specifice domeniului. Clasice: A. Smith - avantaj absolut, D. Ricardo -avantaj comparativ; moderne: E. Hecksher si B. Ohlin -abundenta relativa de resurse, P.Samuelson si R. Johns - comert cu factori fixi si factor mobil; conteporane: P. Krugman si M. Obstfeld- model standard de comert, M. Porter -avantaj competitiv. Intradevar, tarile fac tot mai mult comert intre ele pentru ca obtin castig din schimburile de marfuri si servicii, chiar si in siuatia in care sunt mai putin productive la toate produsele proprii, asa cum magistal ne demonstreaza teoria ricardiana a avantajului comparativ, considerata ca fiind cea mai importanta descoperire in stintele economice (3). Castigul de efcienta din comertul international se regaseste in cresrerea copetitivitatii din confruntarea cu partenerii externi puternici, in realizarea de productii de mare serie, evident mult mai rentabile, precum si in procesul de invatare si de asimilare de inovatii din conlucrarea cu acestia. Actualente, se contureaza o noua teorie a comertului international, avand ca dezvoltari comertul strategic, comertul bazat pe cunoastere sau, mai nou, comertul diigitalizat, bazat pe internetul lucrurilor (IOT).
Evolutia dinamica a comerrtului international a fost acompaniata, cu rol dual de cauza si efect, de schimbari structurale majore. Se evidentiaza, in primul rand, cresterea mult mai rapida a comertului cu servicii comerciale (comert intangibil sau invizibil) fata de comertul cu marfuri (comert tangibil sau vizibil), devenind vehicul cheie al comertului international. Astfel, fata de mai putin de 10 % in anul 1970, serviciile comerciale detin in 2020 peste 20 % din coertul mondial, urmand sa ajunga la 1/3 in anul 2040. De altfel, aceasta evolutie reflecta schimbarile din iasasi structura economiei tarilor, care devin tot mai mult economii de servicii. Actuualmente, serviciile participa cu 2/3 la PIB mondial, ofera 4/5 din locurile de munca in tarile dezvoltate si 2/3 in cele in curs de dezvoltare, atrag 1/3 din investitiile directe de capital pe plan mondial (4).
In al doilea rand, sunt de remarcat schimbari in insasi structura celor doua mari segmente ale comertului. In segmentul marfuri se inregistreaza mutarea in decursul timpului a accentului de la produse intensive in teren (minerale, agricole ), la produse intensive in munca ( inbracaminte, articole de uz casnic), la produse intensive in capital (masini, utilaje ), la produse intensive in cercetare, creativitate si inovare (calculatoare, roboti). La mijlocul anilor 90 a aparut conceptul de lant global de valoare ( GVC ): design, productie, promovare, distributie, servicii post-vanzare. In acest concept, produsul, pana sa ajunga finit (asamblat ) si consumat, traverseaza cel putin o granita, de regula mai multe, intrand in lantul gloal de valoare. Ideia este sa te inplici in acest lant in faza sau fazele care-ti ofera cel mai mare castig, cu alte cuvinte in cele mai "intensive in valoare adaugata."(5). Se estimeaza ca, actualmente, circa 2/3 din volumul comertului international se realizeaza prin lanturi globale de valoare, multe tari datorandu-si in buna masura acestui nou sistem de afaceri dezvoltarea lor sustinuta, in timp ce altele, afectate de evolutie, ridica steagul protectionismului. Potrivit acelorasi estimari, produsele intermediare se inscriu acum cu o pondere de 55% in structura comertului global, din care partile si componentele cu 35% (6).
La randul sau, comertul cu servicii comerciale inregistreaza, de asemenea, schimbari structurale semnificative. Telecomunicatiile si transporturile internationale, substantial modernizate si cu costuri sustantial diminuate, continua sa detina o pondere de peste 40% in comertul mondial cu servicii, contribuind major la dezvoltarea comertului cu marfuri, a turismului international, la migratia internationala a fortei de munca si la realizarea fluxurilor financire internationale, la functionare optima a economiei internationale luata in ansamlu. Turismul international, care are ca specific faptul ca se realizeaza nu in tara "exportatoare" de turisti, ci in cea "inportatoare", s-a extins continu, ajungand la o pondere de circa 15% in totalul exportului de servicii. Serviciile legate de constructii si drepturi de proprietate intelectuala au fiecare o pondere de circa 5%., cu tendinta de mentinere in viitor. Cu o pondere de sub 1% in prezent, serviciile internationale medicale si educationale au perspective foarte mari de extindere intro economie in digitalizare (7).
In perioada postbelica s-au produs schimbari notabile si in structura geografica a comertului international. Cea mai importanta dintre acestea este cresterea considerabila a ponderii tarilor in curs de dezvoltare (155), pe masura emanciparii lor generale, dar mai ales prin detasarea unui numar crescand de economii emergente, deosebit de dinamice. In acest sens, o contributie importanta poate fi atribuita si sistemului de preferinte vamale generalzate ("ajutor prin comert"), acordate de tarile dezvoltate ( 39 ) in urma Conferintei ONU penrru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), Geneva, 1964. Drept consecinta, s-a schimbat si ordinea in ierarhia principalilor actori in comertul global cu marfuri, prima putere comerciala a lumii a devenit China, cu o pondere de aproape 15%, luand locul SUA, cu o pondere de circa 10%, urmate de Germania cu 8%, Japonia cu 4% si de un grup de patru tari, fiecare cu 3% : Corea de Sud, Anglia, Franta si Italia. In context, ar trebui remarcata si pierderea importanta de pozitii de catre Anglia si Franta, odinioara mari puteri comerciale ale lumii (8).
Alaturi de fenomenul istoric al aparitiei si emanciparii noilor state independente si de progresul tehnologic galopant, in speta din domeniul transporturilor de toate tipurile si comunicatiilor, o contributie robusta la progresul postbelic al comertului international l-au avut politicile comerciale proactive formulate, consensualizate si aplicate in aceasta perioada. Sistemul international multillateral liberal, instituit imediat dupa al doilea razboi mondial (1947), a avut ca piloni de rezistenta si de actiune contina Fondul Monetar International (FMI), Banca Mondiala (BIRD) si Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT), actualmente Organizatia Mondiala a Conertului (OMC). Pe langa statuarea principiilor si normelor comertului international, GATT a prevazut organizarea periodica de negocieri multilaterale intre tarile membre, in scopul reducerii si eliminarii taxelor vaale, ingradirilor cantitative si obstacolelor tehnice din calea schimburilor dintre state, pana acum fiind organizate opt runde, ultima neancheiata inca, in urma carora comertul a fost substantial liberalizat, nielul mediu al taxelor vamale scazand de la peste 40% in 1947 la sub 3% in prezent. De asemenea, GATT a permis si facilitat convenirea intre tarile interesate de aranjamente si grupari regionale, sub forma de zone de comert liber sau de uniuni vamale, 15 ca numar in prezent, in toate continentele (9). Cum s-a mentionat, in urma primei sesiuni a UNCTAD din 1964, GATT a instrumentat sistemul de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare ca exceptie de la principiul clauzei natiunii celei mai favorizate. Toate acestea si celelalte multe activitati s-au constitit in puternice stimulente pentru expansiunea comertului intre state. Mai mult decat atat, s-a instaurat in Europa si in intreaga lume un climat de conlucrare, buna intelegere si pace. In conditiile acestei incontestabile realitati, actualele dispute dintre unii mari actori ai pietei, cu reverberatii iliberale sau izolationiste, pot fi solutionate rapid si reciproc avantajos in cadrul institutional specializat consacrat oferit de OMC .
In acest grandios peisaj al economiei internationale, Romania este cotata ca o econmie cu potential considerabil, dat de suprafata de 10 mil. hectare teren agricol arabil, vii si plantatii pomicole, de resursele energetice de care dispune - carbune, gaze, petrol, atomice, hidraulice, eoliene si solare - de capacitatile productive diversificate si de resursa umana viguroasa, bine instruita. Actualmente, cu un PIB (PPP) total de peste 550 miliarde $, peste 30.000 $ pe locuitor, Romania se situiaza la nivelul superior al tarilor in curs de dezvoltare si emergante, ocupand locul 10 in cadrul UE si 4o in lume. Inregistrand, in continuare, o crestere anuala peste media UE si mondiala, Romania va realiza in 2035 un PIB total 1000 miliarde $, devenind o tara dezvoltata (10). Cu o resursa umana relativ abundenta in domeniul IT, este foarte posibil ca tara sa devina, intre timp, si un atractiv hub regional de startup-uri IT (10). In ce prveste comertul exterior, Romania contribuie cu 0,4% la exportul mondial de marfuri si cu 0,5% la import. Cu aceste ponderi, tara noastra se situiaza intre cele 194 tari ale lumii pe locul 42 la export si 38 la import. Ca tara UE, realizeaza circa 70% din comertul ei exterior cu clelalte tari UE, perspective deosebite de crestere avand si relatiile comerciale si investitionale cu SUA. In structura atat a exportului, cat si a importului sunt preponderente produsele intermediare, din care ponderea o detin piesele si conponentele auto. Se poate aprecia ca, evolutia de ansamblu a Romaniei in ultimii 30 ani, se circumscrie in marile evolutii istorice si in tendintele recente din economia mondiala si comertul international.
NOTE
(1), (2) Calculat pe baza datelor pe anul 2018 World Trade Staistical Review, OMC, 2019 si a estimarilor consensuale OMC, FMI, UNCTAD privind cresterile in 2019 si 2020, Press Relase 840, octombrie 2019.
(3) Descoperirile din stintele economice sunt mai putin frecvente comparativ cu alte stinte, indeosebi tehnice si au loc, de regula, dupa producerea fenomenelor.
(4) Vezi: The Future Service Trade,World Trade Report, OMC, octombrie 2019.
(5), (6) Vezi : Technological Value Chain Development Report 2019 : Technological Inovation, Supply Chain, Trade and Workers in a Globalized World, OMC, IDE -JETRO, OECD, World Bank Group, aprilie, 2019.
(7) Vezi (4) de mai sus.
(8) World Trade Report, OMC, 2019.
(9) Aranjamentele si gruparile economice regionale, componenta lor pe tari, World Trade Report, Anexa metodologica, OMC, 2019.
(10) Datele au fost calculate pe baza statisticilor nationale, europene si internationale, precum si a celor mai recente prognoze elaborate de UE, FMI, Banca Mondiala, OMC si UNCTAD privind dezvoltarea economica a Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu